În poveste se spune că Huangdi a fost strămoşul naţiunii chineze. El şi-a câştigat, în cei peste o sută de ani cât s-a aflat la putere, dragostea poporului. Ulterior, din cauza bătrâneţii, a cedat tronul tânărului Shao Hao.

    Huangdi a fost plin de pasiune şi dragoste de viaţă. El nu a vrut să moară de bătrâneţe şi a decis să caute viaţa fără bătrâneţe. De aceea, a învăţat de la maeştrii daoişti Ron Chengzi şi Fu Qiugong metoda de preparare a panaceului nemuririi.

    Daoismul este o religie autohtonă din China . În istorie, exista tradiţia potrivit căreia credincioşii daoişti aveau obiceiul să prepare panaceul nemuririi. Pentru însuşirea învăţăturii daoiste şi prepararea panaceului, trebuia aleasă o zonă pitorească cu munţi frumoşi şi râuri limpezi. Astfel, Huangdi şi alţi doi adepţi au pornit la drum pentru a găsi un asemenea loc.

      Au căutat toate localităţile Chinei şi au ales în sfârşit muntele Yishan, situat în partea central-sudică a ţării. Aici norii sunt albi, asemenea unor eşarfe de mătase, piscurile lor sunt înalte, străpungând straturile de nori, iar văile sunt adânci. Huangdi credea că aici este locul ideal pentru prepararea panaceului.

    Astfel, ei au tăiat lemne de foc, au cules plante medicinale şi au început să prepare panaceul. Munca nu s-a oprit deloc, fie că ploua sau bătea vântul puternic. Se spune că panaceul nemuririi poate fi preparat abia după 9 cicluri. Procesul era din ce în ce mai greu, dar hotărârea lui Huangdi era tot mai puternică.

    După 480 de ani, au reuşit în sfârşit să prepare panaceul. Huangdi a luat puţin şi a simţit dintr-o dată că corpul său a devenit mult mai uşor, asemenea unei rândunici care urcă în aer. Părul şi mustaţa lui albă s-au înnegrit. Doar cutele pielei i-au rămas neschimbate.

    Brusc printre stânci a ţâşnit un izvor roşu, cald şi parfumat. Fu Qiugong l-a rugat pe Huangdi să facă o baie în izvor. Huangdi a făcut o baie timp de 7 zile şi 7 nopţi. Pielea veche a fost înlocuită de cea nouă. El parcă se schimbase cu totul, având un obraz roşu de sănătate şi tinereţe. De atunci, Haungdi nu a mai avut grija îmbătrânirii, pentru că a fost zeificat. Astfel muntele Yishan a căpătat denumirea de muntele Huangshan.

    “O floare proaspătă în vârful pensulei” este unul din punctele turistice cele mai cunoscute din muntele Huangshan. Este vorba de o coloană de piatră înaltă şi rotundă cu vârful ascuţit ca o pensulă de scris. Pe vârful coloanei creşte un pin bătrân care seamănă cu o floare cu petalele desfăcute. De aici a căpătat denumirea punctului turistic.

    Se spune că într-o noapte, marele poet chinez Li Taibai, recitând versuri, a ajuns pe aripile vântului la un munte sfânt. De jur împrejur era o mare de nori care plutesc printre pomi şi flori. Ameţit de peisajul naturii, Li Taibai a văzut dintr-o dată o pensulă uriaşă suindu-se printre nori. Li Taibai se gândea ce ar fi bine dacă ar folosi această pensulă, să scrie şi să deseneze frumuseţile umane, luând pământul ca piatră de tuş, apă de mare ca cerneală şi bolta cerului ca hârtia.

      Tocmai când visa, a auzit brusc o melodie frumoasă şi din vârful pensulei iradiau razele multicolore care s-au transformat într-o floare frumoasă. Pensula a început să plutească şi se apropia încetul cu încetul de Li Taibai. Când poetul nostru întindea mâna să o prindă, s-a trezit brusc şi şi-a dat seama că totul nu a fost decât un vis.

   După deşteptare, poetul se gândea în repetate rânduri la tablourile din vis, dar nu ştia unde poate să le găsească. Astfel, a luat hotărârea de a vizita munţii şi râurile ţării pentru a găsi peisajul feeric din vis. Când a ajuns la muntele Huangshan şi a văzut această coloană de piatră, a aclamat: “In sfârşit am găsit locul pe care l-am visat.”